Verdele, in ciuda asocierii sale cu invidia, otrava si raul, sugereaza astazi prospetime, un nou inceput, viata, politica ecologista, liniste si evoca imagini idilice si linistitoare. Este aproape o culoare terapuetica pentru cine crede in puterea de vindecare a culorilor.

Calatorind in spatiu si timp, putem observa ca, in lumea musulmana, verdele este imaginea simbolica a gradinii, cuvant aproape sinonim cu paradisul, verdele si albul fiind, se pare, culorile preferate ale profetului Mahomed. In Coran, vesmintele purtate in paradis, divanele din matase au, toate, culoarea frunzelor. In Anglia, verdele capata sensuri eroice si este asociat povestirilor despre Robin Hood, in Japonia este reprezentarea cromatica a vietii eterne, iar in China, verdele este culoarea rusinii si a caderii din gratie.

In Occidentul medieval, verdele era culoarea asociata ritualilor de primavara. La 1 mai, multe curti cereau membrilor s’esmayer, adica ,,sa se poarte de mai’’, ceea ce insemna sa poarte o coroana sau o ghirlanda de flori ori un obiect vestimentar de culoare verde. Iar cei pris sans verd – care se aratau fara a purta culoarea verde – deveneau tinta batjocurii.

Banuiesc ca va aminteste, ca si mie, acest ritual ludic, de al nostru ,,verde-stop’’. Probabil, datorita unor astfel de ritualuri si flirturi si complicatii, verdele a devenit si simbolul tineretii si al iubirii tineresti. ,,A fi verde’’ este o expresie care inseamna a fi fara experienta, cunoscuta inca din perioada medievala. Poate ca asa s-a ajuns ca fetele la varsta maritisului sa poarte verde, aceasta fiind una dintre interpretarile date celebrului tablou al lui Jan van Eyck – Portretul Arnolfinilor.

Dincolo de simbolistica pozitiva insa, verdele a pus nenumarate probleme tehnice, nu numai pictorilor (care se chinuiau sa pastreze intacte nuantele initiale fara a intra in reactie cu alte culori – vedem ce a patit Seurat daca privim iarba din prim-planul Dupa-amiezii de duminica pe insula Grande Jatte, pe alocuri ofilita din cauza pigmentilor care au luat-o razna) cat si oamenilor de rand caci, odata cu descoperirea chimistului suedez Scheele a unor noi nuante verzi pe baza de arsenit de cupru in secolul XIX, verdele-Scheele si verii sai apropiati, vert Paul Véronèse, verde-smarald sau verde de Paris, verdele are pe constiinta multe decese dupa ce multi consumatori neavizati si-au tapetat incaperile, s-au imbracat ori si-au decorat prajiturile cu aceasta nuanta noua care continea doze letale de arsenic. Se sustine chiar ca verdele-Scheele ar fi grabit moartea lui Napoleon exilat pe Insula St. Elena, dupa ce s-a constatat ca tapetul verde din baia imparatului ar fi avut un continut ridicat de arsenic.